Deşi au trecut mai bine de două decenii de la prăbuşirea URSS, care a marcat şi dispariţia echilibrului de forţe existent între Occidentul liberal şi Răsăritul comunist, societăţile postcomuniste mai păstrează o puternică inerţie de gândire la nivelul discursului public, al exerciţiului academic şi al bătăliilor politice locale, cantonându-se mintal într-o paradigmă defunctă de-a binelea. Şi dacă în momentul despărţirii de trecutul sovietic negarea lui şi bascularea spre Occident era firească pentru nivelul de percepţie a unor fenomene globale reduse la dihotomia comunism-liberalism (model marxist-societate democratică), momentul actual reclamă realizarea unui salt intelectual major, care ne-ar scoate din fundătura unei percepţii marginale a noilor realităţi geopolitice.
Reevaluarea şi reformularea abordărilor noastre asupra noilor realităţi se impune cu o acuitate şi mai presantă în faţa unor riscuri reale de transformare a ţării noastre într-o colonie intelectuală, politică şi economică a unor forţe din exterior, care controlează discursul mondial şi impun propriile modele de gândire şi de organizare a lumii, aflate într-o contradicţie flagrantă cu interesele noastre naţionale. Intelectualii de vârf din diverse ţări ale lumii caută să pătrundă în esenţa proceselor globale din ultima vreme, să formuleze o replică viabilă tendinţelor de instaurare a „noului imperiu planetar”. Efortul academic al exponenţilor elitelor naţionale din diverse ţări este îndreptat spre cristalizarea unor noi concepte ideologice, politice şi geopolitice, care să asigure perpetuarea diversităţii lumii şi, implicit, salvgardarea entităţilor naţionale de noua sclavie.
Printre gânditorii de marcă ai acestei constelaţii internaţionale de intelectuali sunt francezul Alain de Benoist, italianul Claudio Mutti, românul Ilie Bădescu, rusul Aleksandr Dughin şi atâţia alţii. Ei formează o familie spirituală reunită sub semnul Tradiţiei, al valorilor naţionale perene, al conservatorismului, al ataşamentului total faţă de Creştinism ca realitate mistică şi ca matrice culturală. Universitatea Populară de la Chişinău, care se pliază pe aceeaşi direcţie de gândire, şi-a propus să aducă în atenţia celor care îi frecventează cursurile, mediului ştiinţific şi educaţional, presei, tuturor celor care tind să iasă din tiparele comune, măcar o parte din valorile produse de figurile emblematice ale gândirii contemporane.
La 17 iunie anul trecut l-am avut ca oaspete pentru prima oară la Chişinău pe distinsul profesor de la Moscova Aleksandr Dughin. Am convenit atunci cu domnia sa şi am anunţat public despre intenţia de a traduce cartea lui „A patra teorie politică”. Iar la 16 ianuarie anul curent a şi avut loc lansarea acestei cărţi, apărute în română şi rusă sub egida Universităţii Populare. Spuneam în vara anului trecut că lucrarea respectivă consună perfect şi este complementară altei cărţi a aceluiaşi autor, şi anume „Teoria lumii multipolare”, apărută pentru prima oară la Moscova în 2012. Această carte este deja tradusă într-o serie de limbi de circulaţie internaţională. Acum a sosit momentul să o avem şi în limba română, astfel încât cititorii din Republica Moldova şi din România să poate avea acces la această viziune de organizare a spaţiului planetar de o actualitate de prim ordin. Teoria lumii multipolare ca model de supravieţuire spirituală, politică şi economică, de apărare a identităţii naţionale a fiecărui popor, ca formulă de reorganizare a relaţiilor internaţionale pe principiul echilibrului de forţe la scară mondială între diverse spaţii civilizaţionale reprezintă acel model de remodelare a arhitecturii geopolitice, asupra căreia ar trebui să se aplece şi elitele de la noi.
Aşadar, începem publicarea unor fragmente din „Teoria lumii multipolare” de Aleksandr Dughin. O vom face cu regularitate până la finalizarea traducerii. După care va urma editarea în limbile română şi rusă a volumului respectiv, lansarea lui publică şi, fireşte, continuarea efortului de creare a unui puternic curent de opinie axat pe Tradiţie, pe Ortodoxie, pe conservatorism şi pe solidaritatea naţională, dar şi civilizaţională în cadrul unor spaţii mult mai vaste, în interiorul cărora trebuie să-şi găsească un loc onorabil şi ţara noastră.
